- Imi vine sa ma sinucid! Barbatul meu m-a nenorocit cu pasiunea lui pentru pictura. A facut vreo douazeci de peisaje uriase si le-a vandut pe toate cu patru milioane bucata. A si incasat banii.- Pai asta nu-i de bine?
- Pe dracu' de bine. Le-a pictat direct pe peretii apartamentului nostru de patru camere. Acum am ramas in strada!
Asta-i partea tragi-comica. Nu mai bine ascundea pensulele si sevaletul domnului? Nu mai bine i-ar fi pus o sticla de bautura in mana? Scapa mai usor dar macar ramanea in casa. Adevarul e ca pictura nu e o pasiune ieftina. Nu e de ajuns niste culori tempera si cateva coli de hartie, chiar si ele A0 ca sa zicem ca-s mari ca sa-ti duci pasiunea cu mandrie.
Nu, nicidecum, ai nevoie de pensule adevarate de pictor, ai nevoie de panze pe care sa-ti insiri amintirile sau fanteziile, ai nevoie de un suport pentru panza pe care te desfasori si mai ales de rame de tablou pentru picturile pe care le-ai terminat deja. Nu de alta dar un eventual cumparator ar fi mai interesat de produsul finit, deja inramat si care chiar prin aceasta rama sa transpire pasiunea pictorului, decat sa-l pui pe drumuri sa-si faca rost de rama, apoi sa-l inrameze. Din-acestia sunt doar acei oameni care tin la feng-shui-ul caselor lor si care prefera panza pe care s-o "amenajeze" in rama potrivita incaperii in care isi va gasi locul. Si nici macar ei nu se vor ocupa de asta ci peisagistii interiori angajati sa le transforme casa ori vila sau palatul intr-un mic paradis.
Cat despre acei artisti care vor sa se specializeze in picturi pe pereti, situatia e si mai dramatica pentru ca bineinteles ca mana si-o vor face pe proprii pereti dar pentru construirea unui portofoliu au nevoie de si mai multi pereti. Si da-i pictura pe pereti, fotografie la minut, postat pe blog, site ori pagina de facebook apoi zugraveala ca sa iti faci loc pentru noua pictura si din nou la treaba cu pensulele in mana. Viata grea, mai ales ca pentru a-ti duce pasiunea mai departe trebuie sa ramai mereu intre aceiasi patru pereti ai casei tale.