miercuri, 1 ianuarie 2014

Concertul de Anul Nou

Concertul de Anul Nou de la Viena, un eveniment de gala asteptat de majoritatea celor care sunt caracterizati de bun gust si dragoste fata de muzica, bineinteles daca reusesc sa se trezeasca dupa petrecerea de Revelion si iarasi bineinteles daca rezista tentatiei de a pleca cu schiurile la o portie de sport in prima dimineata a anului acolo unde zapada exista si unde facilitatile permit acest lucru.

A 56-a editie a deja traditionalului concert vienez sustinut de orchestra Filarmonicii din Viena, dirijorul invitat sa onoreze acest spectacol muzical fiind argentinianul Daniel Barenboim, unul dintre cei mai mari pianisti si dirijori din perioada contemporana a muzicii.

O muzica plina de viata in cursul unora dintre fragmentele prezentate in timpul concertului, o muzica melancolica in alte momente, o muzica ce reuseste insa pentru cei care urmaresc evenimentul sa insufle optimism si bucurie pentru anul ce tocmai a inceput. Pentru cei care urmaresc evenimentul din fata televizoarelor, mai mult de 80 de tari transmitand in direct concertul de anul nou, dar si pentru o parte dintre cei prezenti in sala, cateva sute bune de spectatori prezenti in Sala Mare a Palatului Lichtenstein din Viena.

De ce doar o parte? Pentru ca cei avizati isi cumpara bilete avand grija la locatia lor in sala. Nu ca ar intampina oarece probleme in ascultarea bucatilor muzicale, departe de aceste presupuneri, sala de concerte ofera o acustica perfecta. Dar pentru cativa zeci de spectatori concertul inseamna doar posibilitatea ascultarii fragmentelor muzicale, fara putina de a-i si vedea pe cei care concerteaza. Este vorba de cei 24 de spectatori care isi cumpara bilete in primul rand al salii, convinsi ca au facut afacerea vietii lor. Desi, daca stau sa ma gandesc mai bine, ei chiar sunt imbatati atat auditiv de muzica ce rasuna de atat de aproape, cat si olfactiv de la miresmele florilor amplasate in fata lor pe scena. Tocmai florile ii impiedica pe cei aflati in primul rand de scaune sa ii vada pe maestrii sunetelor, buchetele fiind atat de bogate si atat de inalte incat nu dau spectatorilor nicio sansa sa-i vada pe cei de pe scena. Daca sunteti atenti iar imaginile transmise la televiziune ofera cadrele potrivite, o sa vedeti cum cate unul sau altul din primul rand incearca sa-si lungeasca gatul, doar-doar o vedea si altceva decat chelia dirijorului care sta in picioare. Si asta doar in prima parte a spectacolului, in rest ei stand linistiti in scaunele confortabile si adulmecand resemnati sunetele si mirosul florilor.

sursa foto: tvrplus.ro